DOAR TU, DOAMNE!

Pulsul inimii mele visa nemărginirea,
Din valurile vremii căuta iubirea.
Inima cu dor nespus s-o găsesc tânjea,
Sufletul dorea cu ardoare... eliberarea.

Eram zdrobită cu amărăciune ca fierea.
Inima setoasă... căuta apă... nu găsea.
Căzută în șanț mă măcina durerea,
Mă afunda în mocirlă, nenorocirea.

Cu răni profunde ce sângerau abundent,
Nu puteam să mă ridic, eram în faliment.
Fiecare trecător trecea tăcut, indiferent,
Nimeni nu a fost la suferința mea atent.

Au trecut cu nepăsare pe lângă mine,
Nimănui nu-i păsa, că mi-e rău şi nu bine,
Inima sfârtecată plângea de rușine.
Doar Tu Doamne, Te-ai îndurat de mine.

Sufletul voia zborul spre plaiul ceresc.
Dar păcatele grele m-apăsau nefiresc.
Și-am aflat că-n Tine mântuirea găsesc.
Și din Scriptură hrana vieții primesc.

Nimeni să vadă, ce mi s-a-ntâmplat, n-a venit.
Nici strigătul meu sfâșietor nu i-a oprit.
Eram terminată, țipetele nu s-au auzit.
Numele Tău Sfânt, Isus, fie în veci Slăvit!

Un plan divin, ce mi-a pregătit mântuirea.
În jertfa pe cruce mi-a dăruit izbăvirea.
Mă împresoară zi de zi nemurirea,
Inima în iubirea Ta a găsit fericirea.

Doar Tu, Doamne, Te-ai îndurat de mine,
O Doamne, cât de bine-i lângă Tine!
Fie Numele Tău în veci de veci Prea Mărit!
Numele Tău Sfânt fie în veci Slăvit!

Te Slăvesc Domnul meu, cu mulțumiri,
Că mă iubești și-mi dai divine însușiri.
M-ai smuls din noianul de nelegiuiri.
Ai pus în mine al neprihănirii simțiri.

Numele Tău Sfânt fie în veci Slăvit!